I need you...

     Am nevoie de acea iubire mistuitoare, de acea pasiune care sa ma macine in toate moleculele fiintei mele, sa mi se taie respiratia de fiecare data cand te vad, sa mi se faca "pielea de gaina" de fiecare data cand ma atingi, sa ametesc atunci cand ma saruti...

Am nevoie sa ma dezbraci nu de haine, ci de toate durerile iubirilor esuate in trecut, sa speli cu dragostea ta toata suferinta adunata in noptile cand am adormit plangand, sa nu oftez decat de dorul tau atunci cand nu esti langa mine...

    Vreau sa fim doi nebuni, doi inconstienti care sa nu tina seama de rigori si norme sociale, sa ne manifestam cu patima specifica unor indragostiti de viata, de frumos, de imuabil... nu vreau sa-mi juri iubire vesnica, ci am nevoie de acele farame de nemarginita manifestare a unor sentimente de neinteles pentru cei din jur, care ne vor privi ca pe doi ciudati si inadaptati. Nu-mi pasa daca nu vom imbatrani impreuna, ci mi-ar fi suficient gandul ca am trait in cateva episoade ceva ce multi nu vor trai intr-o viata intreaga de cautari si incercari; tu sigur ai intelege vorba mea, "putin si intens", tu sigur vei fi la fel de nesabuit ca mine in manifestarea ghidusiilor si spontaneitatilor.

    Tu te vei asigura ca voi adormi in brate primitoare si ma voi trezi in fiecare dimineata cu zambetul tau pe fata mea, tu vei fi motivul pentru care voi lupta cu incertitudinile vietii si tu imi vei da putere, printr-o voce neauzita de nimeni altcineva, tu vei hoinari cu mana stransa de a mea prin locuri neumblate, tu vei dansa cu mine in ploaie, tu ma vei cuceri in fiecare zi, desi vei sti ca sunt deja a ta, iar eu ma voi indragosti de tine din nou si din nou, cu nesat si pasiune cum nu stiam ca as fi in stare...

    Tu vei fi cel care imi va spune ca a meritat asteptarea, ca tot timpul petrecut fara tine a fost de fapt pregatirea pentru cunoasterea ta, tu vei fi "intalnirea cu destinul", la care ma gandesc de fiecare data cand ma dau cu ruj inainte sa ies din casa...

    Stiu ca si tu ma cauti, ma astepti, chiar daca acum poate nu esti constient de acest lucru, Stiu ca ne vom recunoaste atunci cand viata va decide ca este momentul sa facem cunostinta si ii vom multumi sortii, si nu hazardului, ca a creat imprejurarile pentru ca inimile noastre sa bata cu putere, sa simtim ca traim cu adevarat. Te visez des, tu stii? Nu-ti vad clar chipul niciodata, dar de fiecare data ai grija sa-mi insufli acel sentiment de siguranta, acea beatitudine si liniste pe care numai sufletul- pereche le poate da. Arata-te odata, hai sa ne traim povestea, indiferent cat va dura ea, nu crezi ca m-ai tinut in suspans destul? Ce dovezi iti mai sunt necesare, cand toate gandurile si emotiile mele sunt indreptate spre tine mereu??

    Apari in viata mea si arata-mi ca am trait degeaba pana acum, ca toate relatiile anterioare au fost episoade copilaresti si superficiale, fa-ma sa strig in gura mare ca sunt fericita, ajuta-ma sa astup gura lumii rele, care sustine ca visez prea mult si-s prea idealista, transforma totul in REAL! Vreau sa ma faci sa tremur, sa suspin, sa plang de-acum inainte numai si numai de fericire, am nevoie de tine!!!

    Arata-mi drumul nostru viitor, iubire...

Let U go

        Nu, nu ma voi simti vinovata pentru ca te-am speriat, pentru ca personalitatea mea, mintea, inima si fizicul sunt in armonie si transmit acelasi mesaj. Voi invata sa accept si lucrurile pe care nu le inteleg, pentru ca nu ai fost suficient de barbat incat sa mi le lamuresti, sa privesti de fapt in sufletul tau si sa iti dai seama ce iti doresti de la viata. Poate imi voi insusi lectia rabdarii si a cumpatarii in iubire, desi mereu am considerat ca este singurul sentiment unde nu exista reguli prestabilite de timp, cantitate de implicare, manifestare sau vise.
        Mi-ai spus ca analizez prea mult lucrurile, in loc sa le las sa se desfasoare firesc, de la sine. Cred ca e singurul lucru de care ti-ai dat seama de fapt, la mine. Da, e ceva nativ, si nu cred ca poate fi schimbat peste noapte. Analiza aceasta amanuntita rezulta cred din dorinta de a ma cunoaste cat mai bine pe mine insami, de a fi permanent ancorata in realitate si pentru ca imi place sa observ reactiile oamenilor, mergand pe premisa ca limbajul nonverbal transmite cea mai mare parte a mesajului. Exact asta cred ca s-a intamplat si in cazul tau, si daca nu as fi avut acest simt ascutit al observatiei, nu as fi gasit motivul disparitiei tale. Tot nu reusesc sa imi explic cum cineva cu care am dezvoltat subiecte profunde, sensibile, serioase, a putut fi atat de diferit in realitate. Trebuia sa imi dau seama din agitatia corpului tau ca nu doar emotia primei intalniri determina reticenta ta, trebuia sa vad ca nu ai simtit si tu magnetismul, trebuia, trebuia...dar am zis ca nu ma voi invinovati in locul tau. Nici nu caut vinovati, ci doar mi se pare de bun simt sa iti asumi deciziile pe care le iei si sa le transmiti privindu-ma in ochi, lucru pe care am observat ca nu l-ai facut niciodata.
       Nu am apucat sa iti spun ca prefer adevarul, fie si dureros, in locul unei minciuni voalate sub forma protectiei fata de mine, ca sunt destul de puternica incat sa imi asum o greseala, o critica sau chiar slabiciunea ta. Nu m-ai intrebat niciodata nimic despre sufletul meu, nu ai avut rabdare sa afli ca inima mea e intreaga, dar cicatricile se pot observa, ai uitat cand chiar tu ai spus cu convingere ca cei din zodia noastra iubesc complet, ca doar noi intre noi ne putem intelege... Ciudat cum ai uitat tot ce tu mi-ai marturisit, toate particelele de sinceritate, profunde si aparent sincere... Aparent, pentru ca nu reusesc sa imi dau seama si probabil nu voi afla niciodata daca a fost ceva adevarat in toate vorbele tale. Mi-a spus cineva sa nu mai caut raspunsuri pe care doar tu le ai si nu mi le dai. Asa voi face. Iti voi respecta decizia de a disparea din viata mea, ca o usa trantita brusc si inexplicabil, sperand ca dupa aceasta furtuna vei sta de vorba cu inima ta, nu doar cu mintea, si iti vei da seama ca izolarea, refuzul apropierii de cineva, nu iti fac bine.
        Nu am pretentia sa fiu eu nici prima iubire a ta, nici ultima, te dezleg de toate gandurile si faramele de sentimente ce am crezut ca ne-au unit pentru putinul timp in care ne-am intersectat vietile, dar fa ceva cu viata ta, ingaduie-ti sa fii fericit!! Eu voi fi bine... voi accepta toate intamplarile din viata mea si imi voi gasi fericirea, in care cred atat de mult... mai am putin pana acolo, intr-o zi ne vom intalni si ne vom privi senin...
         Iti multumesc pentru iluzia frumoasa, pentru ca mi-ai aratat ca mai pot simti fluturasi in stomac...